,,Coborâm la prima” – Atâtea povești de viață și un…metrou

,,Când ne-am urcat în metroul ăsta, am crezut că mergem câteva stații, și coborâm, da’ uite că am mers câteva vieți.”

Un bărbat este proaspăt ieșit din pușcărie, o femeie  trebuie să aibă grijă de copilul său ce suferă de autism. Între doi soți a intervenit problema banilor, un tânăr își face griji pentru fratele său căruia nu îi mai dă de urmă, o tânără trebuie să o țină din scurt pe mama ei, fiindcă de când a divorțat se avântă în brațele oricărui bărbat, un acordeonist – ce era un tată abandonat de copiii săi – își plânge răposatul coleg  de trupă, doi părinți își spun printre lacrimi că își doresc ca băiatul mort ce a fost identificat să nu fie al lor, o femeie în vârstă își face griji pentru soțul ei care trebuie să ajungă urgent la spital; unei domnișoare îi era frică de faptul că poartă în pântece un copil, fiind sigură că dorește să facă avort, deoarce nu se simțea pregătită să devină mamă.

Acțiunea are loc într-un metrou și se petrece după teribilul incendiu în care au murit zeci de suflete, și anume, incendiul de la Colectiv, ceea ce i-a oferit filmului o latură sensibilă. La un moment dat, din cauza unei defecțiuni, pasagerii rămân blocați între stații și sunt nevoiți să comunice, astfel cunoscându-se între ei. Aflăm că aparențele înșală și că oamenii se grăbesc să tragă concluzii, că îi judecăm pe ceilalți după trecutul lor, însă nu ne dăm seama că nu avem niciun drept să facem asta, pentru că la un moment dat am greșit și noi.

Lacrimi și râsete, furie și recunoștință, uimire și dezamăgire. Am trecut de la o stare la alta în acea oră și jumătate, fiind plăcut surprinsă să văd un film românesc atât de bine realizat, ce este un lungmetraj de debut al regizorului Tedy Necula. Acesta a împărtășit despre film faptul că: „Este o poveste inspiraţională pe care o trăim în fiecare zi. Suntem în metrou aşa cum suntem şi în lume. Nu este un film despre Colectiv, dar viaţa nu poate nega evenimentul. Sunt poveşti paralele din vieţile mai multor oameni care se întâlnesc într-o zi cu o semnificaţie specială pentru unii”.

Actorii ce au jucat în acest film sunt unii dintre cei mai apreciați actori români, precum: Constantin Cotimanis, Adrian Păduraru, Teodora Mareş și mulți alții.

Scenariul îi aparține Alexandrei Axinte, imaginea este semnată de Alexandru Timoșca, iar de producție s-a ocupat Anca Vlăsceanu.

Personajul pe care l-a jucat Constantin Cotimanis a avut un rol moralizator, deoarece a intervenit pe parcursul acțiunii în discuțiile celoralte personaje, prezentându-le lumea din care fac parte, chiar dacă nu a fost ușor de acceptat pentru unii dintre ei; le-a oferit sfaturi si i-a ajutat. În finalul filmului, acest personaj dorește să îi trezească pe oameni la realitate: „Iubiți-vă oameni buni!”

„Noi suntem în metroul ăsta, așa cum suntem și în viața, unul lângă altul, da’ cu inimile la kilometri distanță.”

„Căutăm inovații că s-a blocat metroul, că azi noapte undeva pe aici pe sus ne-au ars copiii.”

Trailerul filmului îl puteți urmări aici: https://m.youtube.com/watch?v=LJ6EpG43Rkw

Vizionare plăcută!