Amurg obscur

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Din răsputeri, un gust amar

A disperat după puțină răbdare.

Pentru un moment neclar

Şi un gând fără de alinare.

 

Cât pentru un întreg ocean,

Ai vărsat lacrimi usturătoare.

Prelungind amăgirea, an de an,

Indiferent de propria împăcare…

 

Ai fost şi eşti dintotdeauna

Sortit… fără de scăpare,

Și ai vrea măcar una…

O privire înțelegătoare.

 

Şi de ar fi a ta vină,

Că totul se usucă și moare.

Ziua de dogoare plină,

Fără tine ar fi plictisitoare.

 

Toate-şi au un rost ș-un cost…

Prea mulți duci la disperare,

Dar cine, fără al tău haz anost,

S-ar mai bucura de culoare?

 

În întuneric, cu ardoare, Luna

Îți doreşte adierile înfiorătoare.

Pentru a nu fi admirată întruna

Ca-n noptile de vară îmbietoare.

 

Greu ți-a mai trecut un an,

Multe s-au dat spre uitare…

Şi ai ars cu un vag elan

Tot ce împotmolea o resemnare.

 

Şi în adâncul unui solitar,

Dându-ți fiecărui strop crezare,

Se stinge cu un zâmbet amar

Eternitatea pentru contemplare…

Absolvent al Colegiului Economic Năsăud, student al Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Atras de mister, dramă, paranormal și groază. Dornic de a scrie, în proză sau vers, accentuând dinamismul acțiunii sau profunzimea emoției, plasând cititorul în centrul poveștii sau inspirându-l spre momente de contemplare și nostalgie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*