Pasiune sau viciu?

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

,,Pasiune’’, un cuvânt destul de dificil de supus unui proces de analiză completă și complexă ; asta deoarece nu există un sinonim total, o definiție perfectă sau o clasificare standard acceptate în unanimitate…

De-a lungul timpului, hobby-urile sau pasiunile au evoluat vizibil, proporțional cu nivelul de dezvoltare economică, apariția tehnologiei și, implicit, schimbarea mentalității oamenilor. Așadar, dacă în trecut oamenii obișnuiau să vâneze, să picteze pe pereții peșterilor sau să cioplească în piatră, astăzi, aceste obiceiuri fie au dispărut definitiv, fie s-au pierdut parțial,, trăind’’ doar în filme, documentare și muzee, fie au evoluat, căpătând o altă înfățișare și un alt rol transformându-se în pasiuni contemporane. Este însă foarte important să ne întoarcem puțin în istorie și să interpretăm sau să aruncăm o privire ceva mai profundă asupra ocupațiilor oamenilor de atunci, fiindcă doar astfel vom reuși să formulăm o definiție cât mai completă și mai apropiată de adevăr, pornind de la origine. Bineînțeles, o definiție spusă și cosmetizată cu cuvinte neologice care le înlocuiesc pe cele din vocabularul fundamental, primordial, rudimentar. De fapt, asta este însăși pasiunea: un centru de interes comun văzut diferit în funcție de posibilități, mijloace și…oameni.

Astfel, ceea ce în trecut era considerat ca fiind o simplă necesitate pentru a supraviețui, astăzi poate fi perceput ca o modalitate de destindere, o formă de încântare vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă sau intelectuală a publicului. De exemplu sculptura în piatră era realizată cu scopul obținerii de unelte care serveau în agricultură și vânat. Mai târziu însă, aceasta a devenit o formă de artă foarte apreciată prin care mulți artiști au devenit simbolici; au fost consacrați (de exemplu Michelangelo), același lucru se poate spune și despre tăbăcirea pieilor de animale care au început să fie expuse pe podiumuri și scene luând forme inedite. Așadar, simple exemple pot trasa conturul mai mult sau mai puțin deformat al definiției pasiunii: o acțiune pe care o ,,golești’’ cel puțin parțial de interese exclusiv materiale, ceva cu care îți umpli timpul liber și care te face să pierzi noțiunea timpului, să uiți de oboseală; acel lucru căruia i te dedici în funcție de posibilități, dar care ți se dedică în totalitate odată ce l-ai,, acaparat’’. Nu există o listă standard cu posibile pasiuni, de aceea acestea se pot grupa în sens larg în mai multe domenii : arta, cu toate ramurile ei; știință ; tehnică etc.

Totuși, există o clasificare destul de subiectivă a pasiunilor : cele practicate exclusiv în timpul liber, cele care se află în concordanță cu meseria aleasă, cele care se suprapun perfect sau coincid cu profesiile fiecăruia sau așa-zisele DORINȚE, pasiuni pe care nu le practică, fie pentru că nu sunt încă suficient de bine creionate în mintea noastră, fie pentru că nu au reușit să răsară, să străpungă țărâna rațiunii care le acaparează rădăcinile și le irigă cu argumente și contraargumente, cu amintiri, situații ipotetice și întrebări pe care le exemplifica cu mult prea multă plasticitate. La un moment dat, indiferent de tipul pasiunii fiecăruia, pot să apară inevitabile întrebări (uneori retorice) : ,,Dacă nu o să reușesc să ating idealul în ceea ce privește pasiunea mea?’’; ,,Dacă o să dezamăgesc printr-o operă/acțiune/ soluție pe care o prezint/ fac?’’;,, E greșit că îmi plac alte lucruri decât cele pe care le preferă cei din jur?’’ Ceea ce face e o simplă metodă de destindere sau se poate numi pasiune?’’. Aceste întrebări dispar însă odată ce ne cunoaștem mai bine pe noi și activitatea noastră preferată și, eventual, obținem o ,, victorie’’ răsunătoare sau victorii succesive care ne confirmă ,, existența’’ hobby-ului nostru. Confirmarea ne poate fi însă dată și de o privire mai atentă asupra activității pe care o facem, de observarea gradului de implicare în activitatea respectivă și dacă constatăm că ne implicăm trup și suflet, ne proiectam în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat în funcție de acest lucru într-o oarecare măsură… Putem declara că ceea ce facem este o pasiune. ,,Atunci și viciile pot fi pasiuni?’’ ar putea fi întrebarea cuiva care a citit până aici… Ei bine, noțiunea de ,,viciu’’ este interpretabilă; ceea ce unii consideră a fi un viciu poate fi văzut de alții ca  o simplă ,,rătăcire’’, ceva între calitate sau defect, un aspect banal sau chiar o…virtute.

De ce avem nevoie de pasiuni? deoarece ele pot fi un punct de (re)pornire/un restart în viață după un eșec, o decepție, o dezamăgire care pare să fi dărâmat totul în jur… Pe scurt, motivul pentru care te trezești cu entuziasm în fiecare dimineață după ce ai adormit extaziat în noaptea precedentă, pentru că realizezi că nu neapărat trebuie să fii bun la toate ci să-ți concentrezi atenția asupra unui domeniu care te pasionează și te face să te simți împăcat cu tine însuți…

 

 

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu'' clasa a X-a, profil filologie, pasionată de literatură, limbi străine, teatru și tot ce înseamnă artă. Dornică să încerc cât mai multe activități prin care să mă descopăr pe mine însămi și să cunosc cât mai mulți oameni.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*