Marea, frumusețe consacrată contemplării

"în De văzut/Prin obiectiv" "de POV21"

Eternitate… urlându-şi în chinuri teama şi dorința de continuitate. Dezamăgirea fără de final şi-a găsit loc printre gândurile tale de când ți-au pângărit melancolia cu ale lor lumini artificiale – reci, ca de gheață; precum o coroană exagerată în culori, ştergând din misterul valurilor tale în fiecare noapte. Privind, înghițit de contemplare, precum ajunge malul în mâinile tale. Izbit haotic ca şi valul de stâncile care îți țin în frâu mânia fiecărei ezitări. Şi înduri zilele irosite în fața privirilor toate, iar când în noapte, prin lumina ce se revarsă, vântul aduce aminte de multe nopți în care erai enigmatică și neacceptată… mult prea riscantă şi periculoasă. Mulțumită lor, durerea îți va ajunge ştearsă. Precum încă o clipă… ajunge cenușă, prin dansul valurilor tale deschizi încă o ușă. Aduci câte o amintire seacă şi dureroasă, una care tânjeşte cu ardoare să primească o formă mult mai frumoasă – să rămână întipărită cu idei de neînțeles, în momente năucitoare. Valuri de gânduri murdare de-a lungul timpului trecut… ignoranță; te-au împotmolit cu lipsa lor de interes. Iar acum le aduci doar hazul și doar tu… Cu fiecare ocazie îndemni spre pieirea oricărui regret din privirile sincere şi îndurerate a celor care cred că nu mai au printre ceilalți vreun rost – desigur, oferindu-le suficient timp pentru a înțelege tot ce a fost.  

 Dar timpul le trece. Şi le trece mult mai frumos… și când din pură întâmplare vor avea parte de emoția și entuziasmul care de mult n-a mai fost. Ți-ar mulțumi că i-ai eliberat de timpul anost. Nu aştepți nimic, nu le-ai vrea lipsa decât celor mai agitați, iar celor care te înțeleg le ceri răbdare. Şi oferi dimineți de poveste, atunci când singura lumină care te parcurge și o dorești este a răsăritului soare. 

 În întuneric nu ai nevoie de culoare, ci de linişte. Mi-a fost de ajuns o singură privire şi orele petrecute alături de tine pentru a-mi dori să te revadă doar când soarele dispare. Te bucuri și te hrăneşti din a lor uimire, din privirile împânzite în văzduh către reflectare. Uneori nu ai crede ce le poate duce gândul, dar nici ce simte şi devine atât de obositor să încerci să înțelegi pe fiecare. Și totuși, ai aștepți cu brațele deschise, acelaşi mal și aceleaşi valuri, momentul unei revederi. Coincidență oare? 

 Aici, cu tine… din amurg până-n zori, sub cerul plin de stele. Printre luminile de la felinare, pe dig, pe mal, cât mai departe în zare – ajunge imortalizată o dorință nemuritoare. Cea de a înțelege și a împărtăşi frumusețea unei nopți petrecute în singurătate cu tine. De neuitat, dar și de prea puțini acceptată. Toți vor puțin, încă puțin și pleacă, dar mai devreme sau mai târziu fiecare alege să se întoarcă. Și dintre toate privirile mirate, cea mai strălucitoare, cea care se recunoaște pierdută printre prea multe detalii, dar nu renunță, ci caută continuare; cea care ți-a dovedit încredere și dedicare, cea care se va dori în întuneric pentru a vedea prin tine lumină, și cea care ştie că următoarea zi va fi mult mai senină. Eşti adânc dezgustat de a lor dorințe, dar, rezervat, te bucuri de acest sumbru miraj. Ştii că totul se rezumă între ei la aparențe, ceea ce se consideră fiecare ajunge precum un ambalaj… aruncat, călcat în picioare de cei care se limitează la ceilalți și nu se bucură de peisaj. Și fiecare ajunge precum încă o clipă pe care o aştepți…. să mai treacă. Şi întorsăturile te-au făcut să spui adesea: pleacă… până când ai acceptat și i-ai lăsat să treacă. Şi din cel mai frumos unghi ai admira-o, mai mult de o singură noapte… o viață întreagă; în timp ce ceilalți doar vin și pleacă. Iar tu, înainte să-ți întinzi pânzele; înainte să îți fie înecate corăbiile şi înainte să-i spui rămas bun… mai acordă-i un moment de contemplare şi admiră. Admiră bucuria, misterul, entuziasmul, dar şi întristarea. Admiră armonia dintre lumina lor efemeră și cel mai frumos peisaj nocturn; dintre privirea unui om și marea. 

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌🏼🖤 Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*