Interviu: Diana Belbiță, sportiva MMA din cadrul Exatlon România ce a făcut istorie

"în De văzut/Musai!" "de POV21"

Indifierent că este un simplu hobby sau o pasiune, prin definiție sportul reprezintă o activitate cu înțelesuri profunde, ceva fără de care viața ar fi monotonă şi clişeică.

Diana Belbiță, cunoscută în urma participării la faimosul concurs televizat „Exatlon”, este una dintre fetele ce-şi petrec majoritatea timpului în sala de sport. În ochii multora, Diana întruchipează o prințesă crescută într-un oraş în care numai prinții au voie; din punctul lor de vedere, MMA-ul sau orice alt sport de contact, este potrivit doar pentru băieți. Ea, în schimb, consideră toate aceste critici ca fiind un bun prilej de a demonstra că orice se poate atunci când există voință.

Î: De la ce vârstă ai considerat că sportul este exact ceea ce ai tu nevoie?

R: Am intrat în sala de judo în urmă cu aproape 10 ani. Pot spune că acest sport a fost „prima mea iubire”, însă pe parcurs am ajuns să-mi doresc ceva mai dur, mai provocator. Astfel că, în paralel, am început antrenamentele de Kickbox, reuşind în scurt timp să obțin rezultate foarte bune şi aici.

Î: Când ți-ai dat seama că, de fapt, MMA-ul a devenit o pasiune pentru tine?

R: În cuşca de MMA am urcat abia la 18 ani, deoarece nefiind majoră, nu aveam cum să fac asta mai devreme. Recunosc, norocul meu s-a datorat în mare măsură celorlalte două sporturi care m-au ajutat nespus mult.

Primul meci l-am avut chiar în oraşul în care locuiam la acel moment și cred că asta m-a şi determinat să fac pasul către MMA.

Î: Care este concursul care s-a remarcat sau a rămas încă o imagine vie pentru tine?

R: Îmi aduc aminte de fiecare competiție cu mare drag, indiferent că am avut sau nu parte de victorii, deoarece mereu am învățat din greşeli.

Î: Ne poți descrie senzația ce te cuprinde atunci când îți priveşti în ochi adversarul?

R: Chiar dacă practic un sport dur, niciodată nu mi-a fost teamă. În momentul în care îmi va fi, cu siguranță voi renunța să mai fac asta. Îmi place când ajung față în față cu adversara mea, deoarece pot să simt tot ceea ce simte ea; ştiu dacă îi este teamă sau dacă este motivată. Aceste lucruri mă fac şi mai nerăbdătoare să lupt. Contrar concepției generale a oamenilor, nu practic acest sport pentru că aş fi o fire violentă, o fac doar ca sport. Iubesc competiția, nu violența. În general sunt un om foarte calm, și chiar copilăros, iar de cele mai multe ori îmi place să văd partea frumoasă din orice lucru, mai ales din oameni.

Î: În ce fel s-a schimbat viața ta după participarea la Exatlon România?

R: Am ales această competiție şi datorită faptului că oferă o experiență inedită, iar după participarea mea la Exatlon, am primit foarte multe mesaje de la părinți ce îmi spuneau ca își vor duce copiii în sălile de antrenament pentru a face MMA.

Î: Consideri că ai legat prietenii pe viață prin intermediul acestui concurs?

R: Pentru mine, Exatlon reprezintă cea mai tare experiență, cel puțin pană acum. Mă bucur că am avut parte de ea încă de la această vârsta, deoarece am avut foarte multe de învățat și, bineînțeles, am legat prietenii durabile.

Î: Fiind cunoscută, au fost momente în care oamenii te-au catalogat greşit fără să te cunoască cu adevărat? Dacă da, cum ai reuşit să treci peste?

R: Pe toată perioada Exatlonului am încercat să fiu EU, exact aşa cum sunt şi în viața de zi cu zi. Mă bucur că am făcut acest lucru și acum nu resimt nicio remușcare. Sunt sigură că au existat momente în care nu toată lumea a fost de aceeași părere cu mine şi poate am fost catalogată greșit, dar atâta timp cât eu știu că am fost sinceră şi am făcut ceea ce am simțit, nu pot să îmi reproşez nimic.

 Î: Cine ți-a spus pentru prima dată „Prințesa Războinică”?

R: Nickname-ul meu a fost dat de către iubitorii acestui sport. Recunosc, la început nu am fost întocmai de acord cu el, deoarece încercam mereu să par o fată dură şi credeam că am nevoie de o poreclă pentru o “bad girl”, dar cu timpul am înțeles că pot să fiu o luptătoare demnă, chiar dacă zâmbesc mereu, aşa cum sunt obișuită să fac. Într-un final, mi-am acceptat cu brațele deschise noul nume.

Î: Care este mesajul pe care ai vrea să-l transmiți adolescenților sau persoanelor ce te consideră un adevărat model?

R: Mă bucur enorm când văd adolescenți sau mai ales copii care mă urmează și tocmai acesta este motivul pentru care încerc mereu să mă autodepășesc. Îmi doresc să îi fac mândri pe părinții mei, dar și pe toți cei care văd în mine un exemplu demn de urmat. Sper ca lumea să înțeleagă că MMA-ul nu reprezintă violență, ci este un sport frumos pe care și femeile îl pot practica fără a deveni “femei bărbați”, așa cum, poate greșit, am fost eu deseori catalogată.

O luptătoare este mai întâi femeie și abia apoi sportivă!

Lavinia Iliuță

Diana Fiscutean

Sunt elevă la Colegiul Național "Andrei Mureşanu" Scriu de la vârsta de 12 ani, în special proză. Îmi place să comunic cu oamenii, să citesc. Consider că scrisul este singura uşă de evadare dintr-o lume pe care s-a aşezat praful. Sunt în echipa POV21 din aprilie 2018 şi vreau să fac cunoscute toate poveştile ce zac în spatele unei simple aparențe.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*