De ce literatura contemporană e degeaba

"în De citit/De vorbă cu voi" "de POV21"

Nu aș putea să o numesc „critică literară”, fiindcă nu mă consider avizat în a scrie așa ceva, dar nu o pot numi nici „critică constructivă”, fiindcă nu am de gând să încerc sprijinirea a ceva dăunător literaturii de sine stătătoare.

Pentru a vorbi într-un sens figurat, pot să spun despre literatură că este „o artă în scris”, un fel de a te exprima, un mod prin care masele pot să-și expună anumite idei, doctrine, dorințe sau sentimente ori în proză, ori în poezie. La urma urmei, fiecare scriere ar trebui să aibă o însemnătate și un sens. Pe parcursul timpului, literatura a trecut prin multe faze, schimbări, evoluții, fiecare astfel de treaptă schimbând sau aducând un anume beneficiu în formarea patrimoniului literar (sau chiar artistic).

Totuși, se pune problema că mereu trebuie să se renunțe la un anumit aspect pentru a-l introduce pe altul. În acest sens, aș putea spune că, în ziua de azi, în societatea actuală, conform „principiilor” literare impuse, literatura nu mai este ce a fost. Nu doar că aș putea să spun; chiar spun că literatura a degenerat, a involuat și nu mai reușește să prezinte lucrurile ca altă dată. Pur și simplu nu mai există acele principii de creație care se regăseau în alte lucrări geniale, nu mai există reguli, spunându-se că în noul fel de a scrie acestea nu trebuie respectate, ci chiar pot lipsi cu desăvârșire, pentru a se diferenția de curentele precedente. Într-adevăr, există lucrări cu un astfel de caracter ce și-au lăsat amprenta în cronologia literaturii noastre, dar până și nerespectarea unor reguli cere, prin excelență, reguli – altfel nu știi ce să nu respecți. Din păcate, multe creații actuale reușesc să oripileze ochiul minții, și nu doar mie.

Nu ține doar de scriitor și de operele sale, dar și de ceea ce promovează. Din păcate, în ziua de astăzi se popularizează lucrări care nu mai au ca rol transmiterea unui mesaj, sau expunerea unor idei, ci acele tentative scrise de niște persoane care sunt paralele cu orice ar însemna istoria literaturii și manifestarea acesteia în timp și spațiu. Desigur, există și excepții, dar sunt niște factori singulari, mai ales pentru că observ cum pe internet (unde sunt cele mai promovate) apar niște aberații ce stâlcesc pur și simplu arta de a scrie. Lipsa unei idei, lipsa unui mesaj… majoritatea oamenilor și-au pierdut simțul artistic pe acest plan. O persoană ce încearcă să revoluționeze printr-o operă sau un volum de poezii nu poate să se afirme din pricina acestor scrieri ce prezintă situații puerile, ba cu tente sexuale imbecile, ba cu o idee artistică ce nu te trimite nicăieri. Refuz să cred că timp de câțiva ani poezia și proza o vor ține tot așa. De ce nu avem romane, nuvele, volume de poezii care să aducă un gram de educație și să deschidă mintea tinerilor, dar și să-i facă pe cei în vârstă și avizați să spună „Da, încă mai există un gram de speranță”.

Titu Maiorescu vorbea cândva de „teoria formelor fără fond”. N-ar avea rost să spun cine este această personalitate, fiindcă un om care se autointitulează ca fiind „scriitor” ar trebui să aibă habar despe cine a fost el și cu ce a revoluționat și sprijinit literatura. Nu scriu aceste rânduri în disperarea de a găsi un alt Eminescu sau un alt Blaga, dar eu continui să sper că mai există cineva care ar putea să introducă un adevărat motiv în rândurile sale, care să aducă un beneficiu patrimoniului literar. Încă continui să sper că literatura nu a murit. Îi apreciez pe cei care se străduiesc să mai facă ceva în privința aceasta, printre toate paginile de absurdități ce le regăsesc.

În altă ordine de idei, literatura este un ideal flexibil, subiectiv. Dar asta nu înseamnă că ce este pe piață și actual este și bun.

Boris Onișor

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*